Prevenția cardiovasculară a intrat într-o nouă etapă, orientată către evaluarea globală și integrată a riscului. Dacă în trecut atenția era concentrată aproape exclusiv pe scăderea colesterolului LDL (low-density lipoprotein cholesterol), astăzi se recunoaște că riscul cardiovascular este determinat de un ansamblu complex de factori — lipidici, inflamatori, genetici, metabolici și comportamentali.
Menținerea LDL-colesterolului în limitele țintă rămâne un element fundamental al prevenției, dar eficiența reală presupune controlul multifactorial al tuturor determinanților: inflamația vasculară, predispoziția genetică, hipertensiunea, diabetul, obezitatea, sedentarismul și fumatul. Această schimbare de perspectivă definește noua paradigmă a prevenției cardiovasculare moderne.
Conceptul tradițional, centrat exclusiv pe LDL-colesterol, este înlocuit treptat de o abordare bazată pe biologia plăcii de aterom. Procesele inflamatorii cronice, stresul oxidativ și factorii genetici influențează nu doar formarea plăcii, ci și stabilitatea acesteia. Astfel, un pacient cu LDL-colesterol controlat poate rămâne vulnerabil dacă inflamația vasculară persistă sau dacă există un risc genetic nediagnosticat.
Un studiu amplu publicat în European Heart Journal (2025) a evaluat peste 17.000 de persoane urmărite timp de peste 20 de ani, analizând impactul combinat al factorilor lipidici, inflamatori și genetici asupra riscului cardiovascular. Rezultatele au arătat că fiecare componentă contribuie independent la risc, iar asocierea lor are un efect cumulativ semnificativ asupra incidenței evenimentelor majore (infarct miocardic, accident vascular cerebral, moarte cardiacă subită). Aceste concluzii consolidează ideea că prevenția eficientă necesită o evaluare multifactorială a riscului.
Biomarkerii precum proteina C-reactivă ultrasensibilă (high-sensitivity C-reactive protein, hsCRP) și lipoproteina(a) [Lp(a)] oferă informații suplimentare despre mecanismele non-lipidice implicate în ateroscleroză. hsCRP reflectă gradul de inflamație vasculară, iar Lp(a) evidențiază componenta genetică a riscului. Determinarea acestor parametri, în special la persoanele cu risc intermediar, permite o stratificare mai precisă a riscului global.
Conform Ghidurilor ESC/EAS 2019 privind managementul dislipidemiilor și Ghidurilor ESC 2025 privind prevenția bolilor cardiovasculare, evaluarea riscului trebuie să includă atât markerii lipidici, cât și pe cei non-lipidici. Se recomandă determinarea Lp(a) o dată în viață pentru identificarea riscului genetic și evaluarea hsCRP la pacienții cu risc intermediar, pentru rafinarea stratificării riscului. Aceste măsuri completează controlul clasic al lipidelor, tensiunii arteriale, glicemiei și factorilor de stil de viață.
Valorile-țintă ale LDL-colesterolului (low-density lipoprotein cholesterol) și ale altor biomarkeri lipidici sunt stabilite în funcție de categoria de risc cardiovascular global, determinată pe baza scorului SCORE2/SCORE2-OP și a prezenței bolii aterosclerotice documentate.
| Categoria de risc | Exemplu de pacient | Țintă LDL-colesterol (mg/dL) | Reducere procentuală recomandată |
|---|---|---|---|
| Risc foarte înalt |
Boală cardiovasculară aterosclerotică Diabet cu afectare de organ BCR stadiul ≥3 SCORE2 ≥10% |
<55 mg/dL | ≥50% față de valoarea inițială |
| Risc înalt | Diabet fără afectare de organ SCORE2 între 5–10% |
<70 mg/dL | ≥50% față de valoarea inițială |
| Risc moderat | SCORE2 între 1–5% | <100 mg/dL | - |
| Risc scăzut | SCORE2 <1% | <116 mg/dL | - |
Sursa: ESC/EAS Guidelines 2019; ESC Guidelines on CVD Prevention 2025; European Heart Journal 2025.
Alți parametric importanți:
Non-HDL-colesterol:
Apolipoproteina B (ApoB):
Conform ghidurilor ESC 2025, menținerea acestor ținte trebuie corelată cu markerii inflamatori (hsCRP) și genetici (Lp(a)), pentru o stratificare completă a riscului și ajustarea terapiei hipolipemiante în funcție de profilul individual al pacientului.
Markerii complementari de risc
hsCRP (high-sensitivity C-reactive protein):
Lp(a) [lipoproteina(a)]:
Determinarea hsCRP și Lp(a) oferă o perspectivă suplimentară asupra riscului rezidual inflamator și genetic și este recomandată în special pacienților cu risc intermediar, unde poate influența decizia terapeutică.
Sursa: ESC/EAS Guidelines 2019; ESC Guidelines on CVD Prevention 2025; European Heart Journal 2025.
Integrarea biomarkerilor inflamatori și genetici în algoritmii de prevenție cardiovasculară permite o înțelegere mai profundă a riscului individual. Menținerea LDL-colesterolului în ținte rămâne esențială, dar reprezintă doar una dintre componentele strategiei de prevenție. Eficiența reală rezultă din abordarea simultană a tuturor factorilor de risc majori: dislipidemia, inflamația, genetica, hipertensiunea, diabetul, obezitatea, sedentarismul și fumatul. Această perspectivă multifactorială redefinește prevenția cardiovasculară ca pe un proces complex, personalizat și dinamic.
Prevenția cardiovasculară modernă este multifactorială. Menținerea LDL-colesterolului în ținte este un element fundamental, dar nu suficient pentru protecția vasculară completă. Inflamația, genetica și factorii de stil de viață completează tabloul riscului aterosclerotic și determină vulnerabilitatea individuală. Această abordare integrată transformă medicina preventivă într-un instrument activ de protecție a sănătății cardiovasculare, bazat pe dovezi.
* Informațiile prezentate au scop educațional și nu înlocuiesc consultul medical.
